Ca regulă, datoriile unei societăți sunt ale societății, nu ale administratorului sau ale asociaților. Legea insolvenței prevede o excepție: persoanele care au contribuit la insolvență prin anumite fapte pot fi obligate să suporte din bunurile proprii o parte sau tot pasivul firmei. Răspunderea nu este automată. Mai jos: condițiile, cine poate fi chemat în judecată, termenul și consecințele.
Ce prevede legea
Temeiul este art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului persoană juridică să fie suportat de persoanele care au contribuit la starea de insolvență prin una dintre faptele prevăzute de lege. Suma nu poate depăși prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă.
Starea de insolvență înseamnă lipsa fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Ea se prezumă, până la proba contrară, când debitorul nu și-a plătit o datorie după 60 de zile de la scadență (art. 5 alin. (1) pct. 29).
Cine poate fi tras la răspundere
Potrivit art. 169 alin. (1), în forma modificată prin Legea nr. 239/2025 (în vigoare de la 18 decembrie 2025), pot răspunde:
- membrii organelor de administrare, de conducere și/sau de supraveghere ale societății;
- orice persoană fizică sau juridică ce exercită controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale debitorului, indiferent de calitatea formală pe care o are;
- orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului.
Contează deci și cine a luat efectiv deciziile, nu doar cine figurează ca administrator.
Faptele prevăzute de lege
Răspunderea poate fi angajată doar pentru faptele enumerate la art. 169 alin. (1):
- folosirea bunurilor sau a creditelor societății în folosul propriu ori al altei persoane (lit. a);
- activități de producție, comerț sau servicii în interes personal, sub acoperirea societății (lit. b);
- continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea vădit societatea la încetarea plăților (lit. c);
- contabilitate fictivă, dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității potrivit legii (lit. d);
- deturnarea sau ascunderea unei părți din activ ori mărirea fictivă a pasivului (lit. e);
- transferul activelor firmei aflate în dificultate către o persoană strâns legată de debitor, cu încălcarea art. 73 alin. (2^1) din Legea nr. 31/1990, pentru a continua activitatea prin noua entitate și a sustrage activele de la creditori (lit. e^1, introdusă prin Legea nr. 239/2025);
- folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri, ca să fie întârziată încetarea plăților (lit. f);
- plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți, în luna dinaintea încetării plăților (lit. g);
- orice altă faptă săvârșită cu intenție care a contribuit la starea de insolvență (lit. h).
Contabilitatea și actele: ce se prezumă
La fapta de la lit. d), legea prevede două prezumții relative, care pot fi răsturnate prin probe. Dacă documentele contabile nu sunt predate practicianului, se prezumă culpa și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Dacă, înainte de deschiderea procedurii, situațiile financiare sau declarațiile fiscale nu au fost depuse din culpă, se prezumă că nu a fost ținută contabilitatea potrivit legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia RIL nr. 14/2022, că nepredarea documentelor contabile după notificarea practicianului face să se prezume relativ îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii pentru fapta de la lit. d).
Cine introduce acțiunea și în ce termen
- Cine: administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, ori de câte ori identifică persoanele vinovate de starea de insolvență. Acțiunea poate fi introdusă și de orice creditor interesat (art. 169 alin. (2)).
- Unde: la judecătorul-sindic, într-un dosar asociat dosarului de insolvență (art. 169 alin. (3)).
- Termen: acțiunea se prescrie în 3 ani. Termenul începe de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la insolvență, dar nu mai târziu de data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a raportului practicianului privind cauzele insolvenței (art. 170).
- Măsuri asigurătorii: odată cu cererea sau ulterior, se poate cere instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanelor urmărite. Fixarea unei cauțiuni de până la 10% din valoarea pretențiilor este obligatorie (art. 172).
Procedura nu poate fi închisă înainte de soluționarea definitivă a acestei acțiuni (Decizia RIL nr. 27/2022). Sumele obținute intră în averea debitorului (art. 171).
Când nu se angajează răspunderea
- Membrii unui organ colegial de conducere nu răspund dacă s-au opus actelor care au contribuit la insolvență sau au lipsit de la decizie și și-au consemnat ulterior opoziția (art. 169 alin. (5)).
- Nu se angajează răspunderea pentru plățile făcute cu bună-credință în luna dinaintea încetării plăților, în executarea unui acord cu creditorii încheiat după negocieri extrajudiciare de restructurare. Condiția este ca acordul să fi putut duce la redresarea firmei și să nu fi urmărit prejudicierea sau discriminarea creditorilor. Regula se aplică și acordurilor din concordatul preventiv (art. 169 alin. (6)).
Dacă sunt mai multe persoane obligate, ele răspund solidar, cu condiția ca starea de insolvență să fi apărut în timpul mandatului fiecăreia sau înainte de acesta (art. 169 alin. (4)).
Alte consecințe
- Interdicții: persoana împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator, iar dacă este administrator în alte societăți pierde acest drept, timp de 10 ani. Pentru 5 ani, nu mai poate nici să înființeze societăți sau să dobândească o participație de control într-o societate nouă (art. 169 alin. (10)).
- Registrul Comerțului: sentința prin care se atrage răspunderea administratorului statutar se comunică din oficiu Oficiului Național al Registrului Comerțului (art. 169 alin. (9)).
- Răspunderea penală rămâne separată (art. 169 alin. (8)). Codul penal sancționează, de exemplu, bancruta simplă, adică depunerea cererii de insolvență cu peste 6 luni după termenul legal sau nedepunerea ei (art. 240), și bancruta frauduloasă (art. 241).
Ce poate face un administrator
- Dacă societatea este în insolvență, depuneți cererea de deschidere a procedurii în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 66 alin. (1). Pașii sunt explicați în ghidul despre cererea de deschidere a insolvenței depusă de debitor.
- Țineți contabilitatea la zi și depuneți situațiile financiare și declarațiile fiscale.
- După deschiderea procedurii, predați administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar documentele contabile cerute și păstrați dovada predării.
- Într-un organ colegial, consemnați în procesul-verbal opoziția față de deciziile cu care nu sunteți de acord.
Întrebări frecvente
Răspunde automat administratorul dacă firma intră în faliment?
Nu. Este nevoie de o acțiune în instanță și de o hotărâre a judecătorului-sindic. Trebuie să existe una dintre faptele de la art. 169 alin. (1), un prejudiciu și o legătură de cauzalitate între ele. La fapta privind contabilitatea, legea prevede prezumțiile relative descrise mai sus.
Poate răspunde un asociat care nu este administrator?
Da, dacă exercită controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale debitorului, indiferent de calitatea formală, sau dacă a contribuit în alt mod la insolvență prin una dintre faptele prevăzute de lege.
Poate un creditor să introducă acțiunea?
Da, orice creditor interesat. Tot el poate exercita calea de atac dacă acțiunea e respinsă și practicianul nu face apel (art. 169 alin. (2) și (7)).
Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește analiza unei situații concrete. Pentru întrebări despre o procedură de insolvență, ne puteți contacta la +40 743 018 919 sau marainsolv@gmail.com.